Sufletul meu e un copil care plange,
Cu acadele incerc sa-l imbun.
Toata ziua se vaieta, te cere pe tine.
Ce sa fac sa-l alin? Ce sa-i spun?
Tot ce-i frumos arat ochilor mei.
Ei sa te vada pe tine ravnesc.
Cere-mi viata, iubito, ti-o dau bucuros.
Nu ochii. Cum – sa nu te mai vada – si sa traiesc?.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu