Poveste

Puiutu inginer (recte eu) in lipsa de ocupatie si cu o mare pofta de creatie s-a gandit sa angreneze colaboratoarea sa intr-un proces de creatie. vedeti mai jos ce a iesit:

Era odata o fetita (nu dam nume ca nu-i frumos).

Si fetita era indragostita de cineva ;-) dar fara sa poata spune

:"> pt k ii era rusine,ba mai mult il iubea in ascuns pe acel cineva, sperand ca intr-o zi sa-i poata spune si lui asta! Dar el nu se grabea...

Sa skimbe lucrurile,nu era atent la gesturile ei, era preocupat cu alte prostii, desi se gandea destul de mult la EA. Totusi, intr.o zi...

cand s-a oprit din prostiile lui si a vazut k fetita era chiar interesata de el, s-a gandit sa ii spuna vorbe frumoase si s-o faca sa se simta bine...

Mai ales ca si lui incepuse sa-i placa de ea, si simtea ceva ce nu mai simtise pt.nimeni pana atunci. La inceput era confuz, mai ales ca il naucea prin vorbele si faptele ei insa nu a durat prea mult pana cand....

ea a inceput sa ii vorbeasca mai clar si el a inteles ca e cazul sa incerce mai mult.Si chiar asa a fost. Au inceput sa vorbeasca prin scrisori (pt k erau departe unul de altul) si au aflat mai multe lucruri...

interesante unul despre celalalt, au inceput sa se cunoasca mai bine si si-au dat seama ca sunt facuti unul pentru celalalt. Astfel a inceput o frumoasa poveste de…

o intensa incarcatura emotionala si ar fi dat oricat ca aceste sentimente sa nu se schimbe in timp. Aveau incredere ca ceea ce a luat nastere in sufletul lor va tine multa vreme si chiar, prin absurd, daca s-ar fi ivit ceva ce ar putea strica aceste momente minunate, aveau certitudinea ca in tot timpul petrecut impreuna au fost fericiti si impliniti...

si aveau un sentiment de implinire pentru ca nu regretau nimic din ceea ce au facut sau nu au facut. In lumea lor totul era perfect, chiar daca duceau lipsa de un factor foarte important: timpul! Nu aveau timp sa se bucure unul de celalalt, insa erau ferm convinsi

ca asta nu le poate afecta relatia. Erau intelegatori si stiau ca "timpul lor" va veni curand, dupa cum ii promisese el!

Dar oare putea ea sa aiba incredere ca se va tine de promisiune?

V-ati putea pune intrebarea. Ei bine, avea foarte mare incredere in toate promisiunile lui, pt ca nu o dezamagise niciodata ori de cate ori promitea cate ceva. Asadar astepta cumintica acest timp al lor si nimic nu i-ar fi distrus sperantele...

Ca undeva, candva, va fi si ea fericita, fara griji si se va simti speciala atunci cand va fi cuprinsa in bratele lui si nimic altceva nu va mai conta. Vor fi doar ei doi...

ea va fi a lui si el al ei si vor trai fericiti pana la adanci batraneti! Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea... lor!

Sufletul meu e un copil care plange

Sufletul meu e un copil care plange,
Cu acadele incerc sa-l imbun.
Toata ziua se vaieta, te cere pe tine.
Ce sa fac sa-l alin? Ce sa-i spun?

Tot ce-i frumos arat ochilor mei.
Ei sa te vada pe tine ravnesc.
Cere-mi viata, iubito, ti-o dau bucuros.
Nu ochii. Cum – sa nu te mai vada – si sa traiesc?.
.
.

Clubul Presei

Aseara am fost in Clubul Presei la Concert aniversar - Lucian Darie & Paul Arva - 16 ani de activitate. A fost super, pacat ca nu am descoperit artistii ceva mai devreme si pacat ca nu au avut parte de o promovare pe masura. Atmosfera a fost placuta, muzica a fost buna, sonorizarea a fost putin sub nivelul asteptarilor, insa locatia e destul de mica iar audienta era destul de galagioasa. Printre altii au mai concertat Adi Bezna, Cosmin Vaman, Alexandra Andrei si multi altii. M-am simtit bine, a fost frumos, compania a fost placuta iar drumul spre casa si m-ai placut. Nu mi-a pasat ca azi am avut 2 examene, nu mi-a pasat ca ca in ultimele zile am dormit ca naiba. Am vrut sa ma simt ine si vreau sa multumesc in special colaboratoarei (una-mica) cu care m-am simtit de minune aseara si daca nu era ea nu as fi aflat despre acest eveniment. O sa revin cat de curand cu ceva materiale preluate din Clubul Presei, pana una alta va las sa va delectati cu ceva ce eu am vazut live aseara.

Happiness

Aseara am avut o revelatie. Aseara am simtit ca incet-incet pot sa traiesc din nou. Mi-am gasit un nou motiv pentru care sa ma trezesc dimineata, si cu ochii umflati de somn sa ma gandesc ce lucruri marete vom infaptui astazi. Uneori pare rupta din alta dimensiune, e ca si cum perfectiunea s-ar fi intruchipat, ca si cum perfectiunea ar fi capatat forma. Desi m-am intors intr-un loc incarcat de amintiri, incep sa ma simt din ce in ce mai bine. Si stiu sigur ca lucrurile vor deveni din ce in ce mai bune, se vor schimba, vom evolua si poate pe viitor vom plimba catelul prin parc sau vom face un gard in culori sub balcon. Poate vom sta impreuna sa invatam pana dimineata si sunt sigur ca as avea pregatita o cana de ceai fierbinte daca ar avea o durere in gat. Sunt sigur ca doar timpul poae avea o influenta asupra noastra, poate o influenta in bine, poate in rau. Nu am de unde sa stiu...tot ce stiu e ca astept cumintel ora 3.