Pentru ca......

31 de motive pentru care TE IUBESC:

1. pentru ca ai fost langa mine cand am avut nevoie
2. pentru ca ai fost langa mine chiar daca n-am avut nevoie
3. pentru ca stii cum sa ma iubesti 
4. pentru ca stii cand sunt suparat
5. pentru ca nu pot sa te mint
6. pentru ca te temi de "fostele" si nu de "viitoarele"
7. pentru ca imi citesti bancuri de pe Facebook
8. pentru ca nu te plictisesti sa imi asculti bancurile de pe Mioritice
9. pentru ca nu ma intrebi cine ma suna
10. pentru ca nu te superi ca nu stiu sa dansez
11. pentru ca ai avut curaj sa te muti cu mine
12. pentru ca ma ierti cand "ridic" vocea la tine
13. pentru ca te uiti la serialele care imi plac mie (desi nu le-ai vazut de la inceput)
14. pentru ca nu te superi daca ma uit la wrestling si tu te uiti pe pereti
15. pentru ca ma lasi sa ies "cu baietii"
16. pentru ca nu te superi daca ies seara la fotbal
17. pentru ca nu esti pisaloaga
18. pentru ca te vreau mereu langa mine
19. pentru ca stii ce vreau
20. pentru ca imi spui ce gandesti
21. pentru ca nu te-ai suparat cand te-am incuiat pe dinafara la 40 grade(si ti-a dat Dana drumu la usa)
22. pentru ca iti dai silinta sa gatesti
23. pentru ca nu astepti flori
24. pentru ca impartim mereu nota de plata
25. pentru ca iti place sa ne uitam dupa "gagici"
26. pentru ca ai apreciat romantismul meu (asa putin cum e el)
27. pentru ca ai stiut sa ma inveti sa comunicam
28. pentru ca mi-ai cumparat "motor"
29. pentru ca mi-ai facut cadou un Aurica
30. pentru ca nu ma pui sa spal vase
31. pentru ca iti amintesti ca am dansat noi la banchet "Por tu amor"

Record mondial?

Aseara am reusit sa demonstram inca o data ca suntem un popor haotic, lipsit de organizare si usor mioritic (adica un popor de berbeci). Pe langa faptul ca nu au fost instructiuni clare ce trebuie sa facem ca sa participam la lansarea evenimentului (sau poate au fost, insa eu n-am dat de ele), ca de obicei ne-am dus cu totii buluc sa prindem un felinar sa intram si noi in "Ghiness Buc" "Guinness Book". Nu o sa fac mare tam-tam ca s-a intariat evenimentul, asta e ceva normal, nu e usor s astrangi 12000 de persoane care sa lanseze lampioane, insa ceea ce m-a deranjat a fost stilul haotic in care s-au lansat lampioanele. Degeaba se chinuia Catalin Maruta sa potoleasca avantul iesenilor de a intra in cartea recordurilor, acestia din urma au inceput sa inalte lampioanele aducatoare de noroc imediat ce orologiul a batut 9 ceasuri din seara. Intr-un final sa zicem ca s-au calmat spiritele si s-a instaurat o oarecare ordine, s-au lansat cele 12000 de lampioane insa eu acum stau si ma intreb: cine a stat sa numere sa vada ca intr-adevar pe cer au fost 12800 lampioane asa cum s-a spus oficial? Eu am vazut foarte multa lume care inca mai aveau lampioanele inca sigilate undeva spre miezul noptii, le purtau cu mandrie ca pe un simbol al intrarii in cartea recordurilor. Probabil le vor atarna undeva pe un perete, binenteles nu inaite de a-i tranti o rama grosolana plina de stralucire. Inca o data am demonstrat ca nu stim sa ne organizam si ca sutem praf chiar si la lansarea unor amarate de lampioane. Poate va veni o vreme in care vom reusi sa facem si noi ceva ca lumea.

Prima oara....

Iar a trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic original pe blog. De data asta pot sa spun ca am avut o perioada frumoasa care nu mi-a permis sa ma mai gandesc la altceva. Acusi se implinesc 9 luni de cand s-a produs o mare schimbare in viata mea. Se implinesc 9 luni de cand am intalnit o persoana speciala, o persoana care stie exact ce sa zica atunci cand sunt trist, stie sa ma ridice atunci cand sunt "la pamant", ma face sa o iubesc si pentru asta merita alintata, merita rasfatata, merita orice. E singura persoana care poate pune un zambet pe chipul meu trist si prima care stie sa ma aprecieze asa cum sunt, fara sa ma schimbe. Stiu ca probabil o sa treaca ceva timp pana cand va vedea postarea asta si mai stiu ca te iubesc enorm.

Undeva-n Baneasa

Undeva-n Baneasa,intr-un sat de vile,
Bote sta-n tristete de mai multe zile.
Plange si suspina fiindc-a lui iubita
A plecat la Cristea si s-a-ntors spasita.

Rolex-ul arata… unu si jumate
Dar la vila-n poarta oare cine bate?
- Eu sunt, draga Bote, fosta ta iubita
Eu si de la mama, m-am intors ranita.
Vreau sa-ti cer iertare, m-am facut cuminte
Crede-ma pe mine, caci Cancan-ul minte.

Nu mai merg prin cluburi si o stii si tu,
De cand mi-ai dat verde n-am masa-n Bamboo.
Nu mai ies cu nimeni, crede-ma cand zic,
Simt ca fara tine nu mai am nimic
Am slabit, n-am somn… nu pot sa traiesc,
Hai, mai da-mi o sansa, n-o sa-ti mai gresesc.

Te iubesc mult, Bote, nu stiu daca-ti pasa,
Imi e dor de tine, m-am intors acasa…
- Ce spui tu, straino!… Stii ca ai tupeu?!?
Daca vrei iertare, nu ti-o pot da eu.

Nu-ti mai dau iertare, dragoste sau bani,
Daca vrei acasa, fugi la Petrosani.
Poti sa dai la teatru, ca ai plans cu patos
De-a venit salvarea noaptea la Capatos.

Te-ai vaitat la lume, si-n orice ziar,
Poti sa-ti ceri iertare, dar e in zadar.
Nu e prima oara, nu-i doar inceputu’,
Stii c-a scris “Cancanu” c-o ardeai cu Mutu.
Te-am iertat atunci, te-am lasat in pace,
Ti-am mai dat o sansa, insa n-am ce-ti face.

Stii ca ti-am dat totul, pentru-al tau suras,
Si tu ca rasplata, m-ai facut de ras.
Am facut orice, ti-am luat mii de lucruri,
Te-am plimbat prin lume, nu prin parc la sucuri.

Altii-n locul meu te-ar tine la chiuveta,
Eu iti iau masina si te fac vedeta,
Iar tu mergi la Cristea cu al meu BMW???
De esti tu Bianca, nu sunt Bote eu.
De azi, pentru tine ochii nu-mi mai storc
Te-am lasat in urma… nu ma mai intorc.

De esti tu Bianca, cu adevarat,
Du-te prin Fratelli, fugi la agatat.
Si zicandu-i asta, Bote intra-n casa,
Si pe-a lui Bianca singura o lasa.
Si ca si final la aceasta oda
Ea se-ntoarce-n cluburi, Catalin… la moda.

Să asculţi de medic sau de moralist?

Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor să ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic "vînturi", alţii le zic "gaze".

Dar sã nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "băşina".
Fiindcă, biologic, pentru toti e clar,
A băşi e-un lucru foarte necesar.

Toată lumea bese, asta-i axioma
Nu intereseazã sunet sau aroma.
În privinţa asta toti sîntem la fel

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma bese şi iar bese.
Îns-o chestiune trebuie-nţeleasã
Fiecare bese, dar la el acasă!

Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ţi dictează să te beşi discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, eşti liber, poţi să faci si spume!

Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,
Poti să beşi în lege, pînă pici in cur.
Eticheta cere, însă, să fii pudic
Bunul simţ pretinde să nu beşi în public.

Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a băşit in public doamna nu-ştiu-care
Sau că domnişoara, profesoara X,
S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe gratioase?
Ar fi socotite niste băşinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicină
Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?
Să n-o laşi să iasă dacă eşti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic

În privinţa asta sînt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricît
Dar să ştii la vreme să le strîngi de gît.

Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie.

Ce deosebire între om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Când te-arăti în lume demn, gras si frumos
Iar realitate esti un băşinos?

Câţi nu sunt din ăştia care bes de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?
Dar rămîne lege că e indecent
Să s...zi la gaze pe eşapament.

Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Suieră si geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.

În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă eu vă spun cinstit
Că nicicînd in viaţă nu am îndrãznit

Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău
Sã roşească lumea toată-n jurul meu
Am tîrşîit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am băşit cumva.

Şi oricît s-ar spune că sînt ipocrit
S-au făcut si alţii că n-au auzit.
Chiar şi-ndrăgostiţii cînd admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă cîte una

Dar cu-o tuse seacă, bine regizatã
Sau cu-o melodie mai pe nas cîntată
Fac să se ascundă tot, a poezie,
Chiar şi nedorita, scurtă gălăgie

Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus in vînt
Si care ne-ncurcă viaţa pe pămînt.
Dar astfel de cazuri cînd ipocrizia
E asociată chiar cu poezia,

Crime moraliştii nostri le socot.
Căci morala-şi bagă nasul peste tot.
În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?

Si daca…

Si daca preturile cresc
De se cutremur plopii,
E ca de pâine si salam
Sa nu te mai apropii.

Si daca mândrul nostru leu
E astazi cât pisica,
E ca sa nu te mai alegi
În viata cu nimica.

Si daca ne-aruncam în lac
Strafundu-i atingându-l,
E ca durerea sa-mi descarc
Ministrul înjurându-l.

Si daca banii nu ne-ajung
De trece ziua, luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De Boc întotdeauna…

[tchu tcha tchá tchu tchu tchá] O noua senzatie

Si tot din ciclul ”Danza Cuduru” (oi oi oioiiii) și "Ai se eu te pego” am mai gasit o noua senzatie "patrunsa" pe piata muzicala romaneasca. Spor la ascultat!

Balada [che tche rere tche tche tche tchea]

După fenomenul ”Danza Cuduru” (oi oi oioiiii) și "Ai se eu te pego”, o nouă piesă tot așa de ritmată a intrat deja în fm-ul românesc. Bine, piesa este mai veche, din vara anului 2011. Cu siguranță la noi, va fi hitul verii 2012 și o vom auzi toată vara. Hai că e chiar drăguță piesa "che tche rere tche tche tche tchea " :-)) Va invit să ascultați piesa și după aștept păreri. O facem hit ?

Interesting

O tanara cu miscarile in sange isi arata talentul intr-un film care a starnit reactii total diferite. Daca unii dintre utilizatori se arata profund impresionati de felul in care fata danseaza, altii sunt complet dezgustati.

Tu din ce categorie faci parte?

O zi speciala

Azi am primit multe telefoane. Unele persoane ma asteptam sa ma sune, altele nu, la unele mi-a facut placere sa le raspund la telefon pe cand la altele nu. Totusi este cineva care inca nu m-a sunat si nici nu mi-a zis "La multi ani" si stiu sigur ca imi citeste blogul...eu inca mai astept...Apropo am primit un cadou super tare de ziua mea :D vi-l prezint pe Aurică.
Revenind la problema care imi da mie dureri de cap: de ce tocmai azi ma cauta toti? De ce nu suna si in alte zile (si nu ca sa imi ceara bani sau alte favoruri) ci doar asa de "sanchi" ca sa vada ce mai fac..Mie asta imi suna a ipocrizie, dar in fine, deja au inceput sa apara invitatii asa ca tre sa fug...ne mai auzim.

Viata de student

In momentu asta ar trebui sa ma pregatesc pentru intalnirea de maine cu profesorul de licenta, dar nu o fac. Nu sunt prea interesat...de altfel nici el. A trecut prea repede timpul, au trecut 4 ani, cu bune cu rele, alaturi de prieteni (unii noi, altii vechi). Chiar daca pe parcurs am avut anumite regrete, acum cand stau mai bine sa ma gandesc daca as [utea sa dau timpul inapoi as face aceleasi lucruri, doar ca le-as face in alte perioade de timp. As lega prietenii de la inceput si le-as incheia pe alea nocive, in niciun caz nu m-as preocupa mai mult de facultate (studentu fara restante nu e un student adevarat). Abia astept cursul festiv si banchetul...as putea spune principalul motiv pentru care inca mai merg la facultate :)). Sper ca atunci cand o sa ma vad imbracat in roba + toca sa nu ma cuprinda valul de tristete ca a mai trecut o perioada din an, una dintre cele mai frumoase as putea spune. Ma opresc momentan aici...m-a ademenit cineva cu ciocolata (nu pot sa rezist).

Daca femeile ar fi ca barbatii

Nu stiu exact cum ar fi daca femeile ar fi ca barbatii insa stiu sigur ca nu mi-ar place sa se intample ca in filmuletu de mai jos...nu vreau sa par misogin insa parerea mea este ca femeia isi are locul ei in socitate, bine stabilit si delimitat as spune eu. Sper sa nu imi sara femeile in cap.

Vezi mai multe din Faze tari pe 220.ro

Invincible

Ştiu că iarăsi nu am mai scris de mult pe blog. Am fost ocupat. Mi-am gaăit un fel de job/hobby care mă ţine cât de cât ocupat pe perioada sesiunii. Sper ca de acum lucrurile să intre la normal. De ceva timp am o melodie care efectiv imi sună în cap. Îmi place la nebunie sper să vă placă şi vouă.

Dincolo de aparenţe, cine suntem cu adevărat?

Îmi amintesc că în manualul de psihologie pe care l-am studiat în liceu exista lecţia legată de identitatea eu-lui. Mi-a rămas în memorie fiindcă se vorbea practic de trei componente ale aceluiaşi eu, adică noi ca persoane umane avem trei înfăţişări: ceea ce suntem cu adevărat, ceea ce vrem să fim şi ceea ce vor alţii să fim şi să vadă la noi.

De-a lungul timpului, eu personal m-am confruntat cu problema identităţii, în mod special în adolescenţă, când se duce războiul cu tine şi cu lumea. Nu m-am luptat mult ca să mă cunosc şi să-mi dau seama ce fel de om vreau să fiu, însă tot timpul m-am confruntat cu "pretenţiile" celorlalţi raportate la mine. Şi nu mă refer la familie, ci la colegi, profesori, prieteni sau mai puţin prieteni şi alte persoane cu care am intrat în contact. Acum, la maturitate, mă confrunt cu prefăcătoria, cu dorinţa semenilor de a părea ceea ce nu sunt, poate din teama de a nu fi acceptaţi ca atare sau poate fiindcă aşa le place să fie.

Să nu mă înţelegeţi greşit...Nu sunt eu în măsură să judec de ce un om se comporta aşa şi nu altfel, doar că nu-mi place să văd cum oamenii, sărmanii, se mint singuri. Nu e uşor să-ţi clădeşti o personalitate, nu e uşor să placi celorlalţi şi cu toţii ne dorim să fim iubiţi, însă nu cred că trebuie să ne asimilăm comportamente care nu corespund felului nostru de a fi, doar ca să părem simpatici.

Este foarte adevărat că trebuie să fim severi sau cel puţin să părem. Asta ni se cere la şcoală, la locul de muncă, în propria familie, mai ales când eşti părinte. De multe ori, reuşim prin ''prelucrarea'' noastră să devenim ceva indezirabil, mergând până la îndepărtarea de noi a celor care ne iubesc pentru ceea ce suntem. Devenim cu totul altceva de cum ne-am dorit şi suntem introduşi într-o categorie sau alta, fără să vrem. Se produce fenonemul social de punere a etichetei pe fruntea cuiva. Deşi nu merită asta.

Falsitatea poate cuprinde întreaga persoană, începând de la felul de a te îmbrăca, de la accesoriile pe care le porţi, până la gesturi, limbaj, comportamente propriu-zise pe care le imităm şi nu sunt deloc constructive. Ne creăm o imagine, pe care vrem să o vadă cei din jurul nostru. Ne e teamă să fim cunoscuţi, să nu ne fie descoperite defectele? De ce ne ascundem sub o mască?

Lumea răsplăteşte mai adesea aparenţele meritului decât meritul însuşi. Politeţea nu sugerează întotdeauna bunătate, echitate, complezenţă, gratitudine. Ea oferă însă aparenţele lor şi face să pară omul pe dinafară aşa cum ar trebui să fie pe dinăuntru.

Am văzut întotdeauna că pentru a reuşi în lume, trebuie să pari nebun sau să fii şmecher. Trebuie să ştii să te placă lumea. Oare ne foloseşte la ceva, dacă ne minţim pe noi înşine, dacă nu avem conştiinţa împăcată şi nu ne mai simţim bine în propria piele?

Cu toţii am auzit expresia că aparenţele înşeală. Probabil nu este întodeauna aşa, dar noi analizăm oamenii, şi mai grav, îi judecăm după ceva ce vedem, după aspectul fizic sau după cum ni se pare nouă că ar fi. Fiecare are o viziune personală asupra lucrurilor şi e bine să fie aşa, însă nu este mereu cea mai corectă. Facem adeseori greşeala de a ţine cont de părerea unui apropiat faţă de o anumită persoană sau situaţie, fără a ne convinge singuri. Şi e o mare greşeală, pentru că noi putem vedea altfel, dar nu ne dăm şansa asta. Şi avem de suferit mai târziu. Eu, cel puţin, am avut, fiindcă m-am lăsat înşelat de aparenţe, fără să incerc să cunosc totul personal.

În acest sens, vă dau un exemplu de actualitate, oarecum, pentru că e o situaţie constatată cu ceva timp în urmă. Schimbând canalele Tv, am dat peste o emisiune în care era invitată Daniela Gyorfi. Nu mă declar un mare fan, dar mi-am fixat atenţia asupra a ceea ce se discuta, mai precis despre viaţa ei. Şi am rămas foarte plăcut surprins.

Cu toţii am auzit de ea, sau poate unii i-au ascultat muzica. Nu e celebră pentru asta, din nefericire, ci mai mult fiindcă a pozat intr-o revistă pentru bărbaţi şi are mai multe operaţii. Asta e imaginea pe care ne-a afişat-o presa despre ea. Însă ceea ce nu ştim mulţi este că la şase ani a trebuit să treacă prin divorţul părinţilor şi peste patru ani mama ei a suferit un accident, iar ea a fost nevoită să muncească să se întreţină şi să îşi ajute şi mama. Aşa se explică poate compromisurile pe care a trebuit să le facă.

Deci...mult prea uşor judecăm, mult prea lesne aparenţele ne captivează şi suntem tentaţi să ne transformăm într-o persoană care nici nouă nu ne place. Să privim cu încredere în oglinda sufletului nostru! Fiţi sinceri cu voi înşivă!

Oul Kinder....de gaina

Stau si ma intreb uneori cat de prosti pot fi unii? Cum poti sa iti bati joc de bietul copil si sa il pacalesti cu un ou de gaina ambalat astfel incat sa para un ou Kinder. FAIL
Vezi mai multe din Funny pe 220.ro